Îţi mulţumim, Bardău!
© Cristian Ilea/WWF-România

Îţi mulţumim, Bardău!

29 mai 2013, Baia Mare

„Îți mulțumim, Bardău, și promitem să nu-i lăsăm să vă ciuntească din regat!” sunt cuvintele lui Costel Bucur, la scurt timp după ce el a luat parte la acțiunea de capturare a celui de-al patrulea exemplar de urs brun, în cadrul proiectului. Vă invităm să citiți mai jos declarația lui integrală, un moment povestit cu semeția conservaționistului și smerenia omului, deopotrivă. Costel Bucur este directorul departamentului Păduri și Arii Protejate al WWF, Programul Dunăre-Carpați.

„De când mă știu, am văzut câțiva urși. În general, nu am emoții când intru în inima codrului pentru că știu că urșii mă simt dinainte și nu-și pun mintea cu mine. Deși eram într-un loc pe care-l cunosc ca-n palmă, acum a fost altfel. Am primit telefon la 12.30, că ursul e în cușca de la Bardău (câțiva kilometri buni în amonte de Vișeu de Sus, pe valea Vaserului). Într-o oră se gonea din mai multe colțuri de țară spre marginea ei de nord.

Am ajuns în gara Căii Ferate Forestiere la ora 23.00 și, mulțumită Ocolului silvic Vișeu, o oră jumate’ mai târziu eram în stația Bardău. Vasile Vlad, șeful ocolului, ne aștepta afară, emoționat. Vorbeam puțin, cântărindu-ne bine cuvintele. Nu spunea nimeni de ce, însă știam cu toții că regele locurilor ăstora era 500 de metri în amonte.

La ora 1.00 în noapte ne îndreptam spre el, să-l rugăm a ne ajuta să-i înțelegem drumurile. De la 300 de metri depărtare, prezența lui domina totul în jur. Când ne-am apropiat la 50 m și-a dres vocea o dată, făcând să dispară și ultimele șoapte dintre noi.

Anesteziat, s-a așezat cu demnitate pe burtă, scoțându-și o labă în afara cuștii, pentru a se simți, probabil, măcar parțial, în libertate. Respira greu. Știam că ne vede și ne aude. I-am acoperit ochii, cerându-ne parcă iertare pentru tot ce făceam.

Am ajutat la prinderea colarului cu o concentrare de care nu mă credeam în stare. Apoi i-am măsurat distanța între urechi. A fornăit o dată și asta mi-a înghețat sângele-n vine. Nu îmi venea să cred că ating creștetul regelui, pe domeniul lui, în toiul nopții. Mi-am înțeles însă, încă o dată, marea șansă, dar și micimea și nimicnicia. L-au trezit apoi și am plecat. În tăcere. Dimineața am revenit și am văzut c-a plecat, să ne arate drumul.

Îți mulțumim, Bardău, și promitem să nu-i lăsăm să vă ciuntească din regat!”

Desfășurarea acestei experiențe a fost filmată de directorul de imagine Cristian Ilea și, alături de alte momente similare, va face parte din documentarul „Ursul brun. Ultima graniță”, realizat de Cristian Ilea și Asociația Camera 4 Timișoara, cu sprijinul WWF-România și al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice.